dedicatie speciala cui mi-a zis ‘panzele sus’ vara asta
cand inainte de vacanta de vara ai mai avut destul timp liber cat sa faci probabil inconjurul lumii pentru ca intr-o zi nu i-ai mai iesit unui sef la calcule, te apuca un chef nebun sa-i multumesti cum poti mai bine si mai mult cuiva care a facut posibil sa ti se flendure 2 saptamani picioarele in apa de mare, pe stanci, la buza si in coama caruselului.
de obicei nu fac absolut nici un plan inainte de vacanta, ma multumesc sa gugalesc dupa poze si sa vad la fata locului daca-i pentru mine atmosfera sau nu. cred ca asta mi se trage din pofta permanenta de a-mi pune picioarele la spinare si de a pleca oriunde si oricand, pe principiul ca sigur se intampla ceva frumos pe drum. pur si simplu ma umflu ca un balon carpit in dimineata in care plec la drum si ma dopez cu bucurie la gandul ca dupa colt voi incepe sa colectez tot felul de petice de texturi de cer, replici naucitoare, timpi de tihna grasa, bilete de autobuz din alte tari, franturi de viata fericita din alta parte. si se intampla de fiecare data sa ma uit suspect la oamenii pe care-i intalnesc intrebandu-ma de ce se prefac ca stau acolo de o viata si de ce se prefac ca merg spre serviciu sau ca au probleme, cand ei sunt de fapt turisti care si-au cumparat la fel ca si mine bilet pentru fatzait de colo, colo in cautare de gogosi, plasturi cu rivanol, ziare in limba lor, magneti de frigider, meniuri care nu se vor putea in veci reproduce in propria bucatarie, discutii onomatopeice de la atata seninatate cu receptionistele, chelnerii si tantiile de la infodesk din gara. si pentru ca de fiecare data creierul meu intra brusc in vacanta cand cineva anume pronunta cuvantul va can ta, trebuie sa-i multumesc ca ma ia la drum fara cunostinte primare despre cum si unde ne-am putea plimba papucii odata ajunsi la destinatie.
si pentru ca vacanta mea de vara a fost minunata, cu soarele si luna de culoarea unui grepfruit destrabalat de carnos si rosiatic multumirile sunt urmate de o enumerare: deschis ochii in apa si vazut botoshei pentru pui de crab impletiti din scoici rozalii si cele mai verzi crud dintre alge, fotografie decupata parca dintr-o rama a lui lennon & yoko, dans peshtesc noaptea pe faleza in ritm de jazz interstelar, glezne plimbate printre rosii si tartacute din gradina de la mare, mult cer si cea mai frumoasa dintre marile posibile.
