si a doua, vad, la 12.10, la intoarcere, in parcarea blocului o masina de servicii mortuare. masina avea tiparit pe usa, ca un anunt de promovare un numar de telefon care incepea cu 0722 si se continua cu puncte de suspensie, cred ca le-a sters proprietarul sau ma rog, agentul comercial al mortii care si-a dorit cumva sa nu faca compromisuri pe lumea asta. adica, si-a propus cumva sa nu advertizeze problema filozofica si religioasa. adica, omul si-a pus problema “cine sunt eu sa-mi dau cu parerea despre necunoscut”, io doar ajut cand imi zice sefu’ si ma trimite in teren

intru eu in vorba cu tanti, palavragim despre cum papucii de plaja pentru barbati sunt mai greu de carat si d’aia nu aduce la vanzare si cand dau sa plec imi ureaza concediu placut. eu ii zic ca tocmai m-am intors si acesta este momentul in care babuta se dezlantuie si-mi povesteste urmatoarele: “maica, nepotul meu si-a luat din iarna bilet eftin pentru turcia si s-a intors acum din vacanta total schimbat, parca e alt om. a fost baiatu’ asta la mare la turci la totul inclus si sa vezi maica ce conditii… statea la masa 4 ore, termina farfuria si-si umplea alta, cu alte mancaruri si nici n-a iesit 10 zile din locul unde i-a cazat, erau niste ziduri mari si acolo inauntru, era tot ce poti visa. dupa masa se ducea la piscina, apoi la alta piscina si apoi trecea asa pe un coridor spre sauna. si acolo la sauna, ii masa maica aia cu creme  de le sarea papucii din picioare…”

ieri, in zona unirii, la ora de varf am vazut un cuplu ciudat. el, ras in cap, masiv, purta un tricou negru cu o cruce pe care era rastignit un ursulet. ea, o bruneta focoasa cu cercei in nas, pantaloni army si ambele gambe tatuate cu floricele, cara sub brat un tablou cu poza lui Hitler. La trecerea de pietoni i-am auzit purtand urmatoarea conversatie: ” ea – bai nene, m-am saturat, asta nu e dragoste asa ca fa pasi” “el – linisteste-te draga, de cate ori sa-ti zic, n-am vrut sa-ti sucesc mana”

tot ieri, mi s-a intamplat pentru a doua oara sa ma ceara de nevasta un batran alcoolic care probabil locuieste in strada…

de obicei nu fac absolut nici un plan inainte de vacanta, ma multumesc sa gugalesc dupa poze si sa vad la fata locului daca-i pentru mine atmosfera sau nu. cred ca asta mi se trage din pofta permanenta de a-mi pune picioarele la spinare si de a pleca oriunde si oricand, pe principiul ca sigur se intampla ceva frumos pe drum. pur si simplu ma umflu ca un balon carpit in dimineata in care plec la drum si ma dopez cu bucurie la gandul ca dupa colt voi incepe sa colectez tot felul de petice de texturi de cer, replici naucitoare, timpi de tihna grasa, bilete de autobuz din alte tari, franturi de viata fericita din alta parte.  si se intampla de fiecare data sa ma uit suspect la oamenii pe care-i intalnesc intrebandu-ma de ce se prefac ca stau acolo de o viata si de ce se prefac ca merg spre serviciu sau ca au probleme, cand ei sunt de fapt turisti care si-au cumparat la fel ca si mine bilet pentru fatzait de colo, colo in cautare de gogosi, plasturi cu rivanol, ziare in limba lor, magneti de frigider, meniuri care nu se vor putea in veci reproduce in propria bucatarie, discutii onomatopeice de la atata seninatate cu receptionistele, chelnerii si tantiile de la infodesk din gara. si pentru ca de fiecare data creierul meu intra brusc in vacanta cand cineva anume pronunta cuvantul va can ta, trebuie sa-i multumesc ca ma ia la drum fara cunostinte primare despre cum si unde ne-am putea plimba papucii odata ajunsi la destinatie.

si pentru ca vacanta mea de vara a fost minunata, cu soarele si luna de culoarea unui grepfruit destrabalat de carnos si rosiatic multumirile sunt urmate de o enumerare:  deschis ochii in apa si vazut botoshei pentru pui de crab impletiti din scoici rozalii si cele mai verzi crud dintre alge, fotografie  decupata parca dintr-o rama a lui lennon & yoko, dans peshtesc noaptea pe faleza in ritm de jazz interstelar, glezne plimbate printre rosii si tartacute din gradina de la mare,  mult cer si cea mai frumoasa dintre marile posibile.